In prima etapa a contractului PNII PCCA tip 2 nr.
110/2012 ne-am propus sa ne concentram asupra principalului component bioactiv
din A. annua (artemisininina) si
asupra tehnologiei de cultura a plantei, urmarind urmatoarele obiective: (i) sa
evaluam eficacitatea antieimeriana a artemisininei in infcetii monospecifice si
polispecifice cu E. acervulina, E. maxima
si E. tenella; (ii) sa evaluam si
sa identificam efectele toxice ale artemisininei asupra puiului de gaina,
soriceilor si sobolanilor; (iii) sa evaluam nivelul de toxicitate al
artemisininei asupra unor linii celulare aviare si mamifere in vitro; (iv) sa
evaluam efectul artemisininei asupra populatiei bacteriene intestinale la puiul
de gaina; și (v) identificarea unei tehnologii optime de cultura pentru A. annua.
In infectiile monospecifice cu doze infectante
mari de E. acervulina (105
oochisturi/pui), E. maxima (5x104
oochisturi/pui) si E. tenella (104
oochisturi/pui), artemisinina a avut efect antieimerian moderat la doza
de 50 ppm, dar nu la doze mai mari (500 ppm), in special fata de E. tenella si E. maxima. In cazul E.
acervulina s-a inregistrat o alterare a procesului de sporulare la doza de
500 ppm, fenomen ce ar putea juca un rol important in reglarea populatiilor
eimeriene in halele de pui si in modificarea starii de chimiorezistenta. In
infectiile polispecifice, cand s-au utilizat doze infcetante de 5 ori mai mici,
artemisinina in doza de 5-50 ppm a avut efect antieimerian mai pronuntat. De
asemenea, s-a observat ca artemisinina nu are efect anti-salmonelic (diametrele
de inhibiție au fost de 6 9 mm) la concentratii de 80 si 160 ”g prin testul
disc-difuzimetric.
Studiile de toxicitate la
pui, au aratat o toleranta foarte buna la doza de 5 ppm artemisinina in furaj,
aceasta doza avand chiar efect stimulator, determinand un spor in greutate
superior puilor netratati, imunostimulator si nu a afectat starea generala de
sanatate a organismului, relevata prin examene hematologice si biochimice.
Concentratiile de 100 de ori mai mari (500 ppm) au avut efect negativ asupra
sporului in greutate, efect usor imunosupresor, a dus la pozitivarea unor teste
funcționale hepatice vizând metabolismul proteic și enzimatic de la acest
nivel, chiar si la doze mai mici. Modificarile biochimice observate pot indica
un fenomen lezional cronic la nivel hepatocelular și hepatobiliar. Pentru
elucidarea naturii acestui fenomen lezional declanșat de artemisinină la puii
broiler, sunt necesare si se vor realiza investigații histopatologice și
biochimice sanguine suplimentare. In urma gravimetriei organelor interne, au
fost inregistrate modificari semnificative statistic, la nivelul ficatului si
rinichiului, la doza de 500 ppm. Cele 2 organe sunt importante in metabolizarea
si eliminarea artemisininei din organism. Aceste aspecte sunt sustinute si de
analizele HPLC realizate pe probe de ficat si musculatura (pulpa), situatie in
care nu au fost identificate în ficat și musculatură (pulpă) artemisinină și
dihidroartemisinină, dar la puii tratați cu 500 ppm artemisinină au fost
detectați metaboliți care sunt lipsiți de activitate biologică.
In ceea ce priveste toxicitatea acuta, subacuta si
cronica a artemisininei la soricei si sobolani s-a observat ca artemisinina (200-1000
mg/kg greutate
vie) a prezentat toxicitate acută
slabă și toleranță locală și generală bună. Din punct de vedere al toxicității cronice, doza
de 200 mg/kg administrate pe cale orala a fost tolerata de sobolani. Doza de
400 mg/kg a fost suportată de animale, încă din primele zile, iar doza de 600
mg/kg de artemisinina a avut toxicitate si toleranta moderate.
Testele de citotoxicitate
realizate prin testul MTT, pe
fibroblaste embrionare de gaina (FEG) si pe monostrat celular Vero, au relevat
rezultate diferite. In cazul FEG s-au inregistrat diferente date de solventii
utilizati, pentru aceeasi concetratie de artemisinina, iar efect citotoxic a
fost inregistrat la concentratia de 177.10 nM, in timp ce in testarile
efectuate pe monostrat Vero, efectul citotoxic a fost inregistrat inclusiv la
concentratia de 4.43 nM, indiferent de solventul organic in care a fost
realizata solutia de artemisinina.
Pentru obtinerea unor culturi optime si
cantitative de A. annua testările începute anul acesta au vizat stabilirea
influenței densității de cultură (trei densități de cultură), a genotipului
(două genotipuri), a nivelului de fertilizare (trei nivele de fertilizare)
asupra producției de masă verde, substanță uscată și producției de extracte
vegetale. Optimizarea metodelor de obținere a răsadului, posibilitățile de
combatere a buruienilor, modul de uscare și epoca de recoltare sunt totodată
elemente esențiale în determinarea prețului de cost pe unitatea de substanță
activă, aceste elemente fiind deasemenea în atenția noastră.
Au fost testate așadar: - metode de
obținere a răsadului prin: însămânțare în tăvi, transplant în seră și
transplant în cultură hidroponică pe diferite tipuri de substrat (pământ,
pământ+ turbă, turbă); - înființarea culturilor comparative prin utilizarea a
două soiuri (hibridul german Anamed A3 si un soi autohton), trei nivele de
fertilizare (40kg N sa/ha,60 kg N sa/ha 80kg N sa/ha), trei densitatati de cultură ( 15000 pl/ha, 24000 pl/ha, 47000 pl/ha);
În vederea identificării soluțiilor
pentru combaterea buruienilor s-au testat cinci variante de erbicidare la sol
folosindu-se următoarele erbicide și doze: 1. Dual Gold 1.5 l/ha; 2. Acetogan 1.7 l/ha; 3. Gardoprim 4.5
l/ha; 4. Trophy 2 l/ha + Click 2 l/ha; 5. Stomp 4 l/ha; - Trei epoci de
recoltare; - Diverse metode de uscare: uscare la umbră, în solar și uscare în
uscător folosind curent de aer cald. Rezultatele
obținute sunt în curs de prelucrare statistică, prezentând în acest material
doar analiza corelațiilor și a varianței, rezultatele urmând a fi publicate și
prezentate la simpozioane de profil.