REZUMATUL ETAPEI

 

In prima etapa a contractului PNII PCCA tip 2 nr. 110/2012 ne-am propus sa ne concentram asupra principalului component bioactiv din A. annua (artemisininina) si asupra tehnologiei de cultura a plantei, urmarind urmatoarele obiective: (i) sa evaluam eficacitatea antieimeriana a artemisininei in infcetii monospecifice si polispecifice cu E. acervulina, E. maxima si E. tenella; (ii) sa evaluam si sa identificam efectele toxice ale artemisininei asupra puiului de gaina, soriceilor si sobolanilor; (iii) sa evaluam nivelul de toxicitate al artemisininei asupra unor linii celulare aviare si mamifere in vitro; (iv) sa evaluam efectul artemisininei asupra populatiei bacteriene intestinale la puiul de gaina; și (v) identificarea unei tehnologii optime de cultura pentru A. annua.

In infectiile monospecifice cu doze infectante mari de E. acervulina (105 oochisturi/pui), E. maxima (5x104 oochisturi/pui) si E. tenella (104 oochisturi/pui), artemisinina a avut efect antieimerian moderat la doza de 50 ppm, dar nu la doze mai mari (500 ppm), in special fata de E. tenella si E. maxima. In cazul E. acervulina s-a inregistrat o alterare a procesului de sporulare la doza de 500 ppm, fenomen ce ar putea juca un rol important in reglarea populatiilor eimeriene in halele de pui si in modificarea starii de chimiorezistenta. In infectiile polispecifice, cand s-au utilizat doze infcetante de 5 ori mai mici, artemisinina in doza de 5-50 ppm a avut efect antieimerian mai pronuntat. De asemenea, s-a observat ca artemisinina nu are efect anti-salmonelic (diametrele de inhibiție au fost de 6 – 9 mm) la concentratii de 80 si 160 ”g prin testul disc-difuzimetric.

            Studiile de toxicitate la pui, au aratat o toleranta foarte buna la doza de 5 ppm artemisinina in furaj, aceasta doza avand chiar efect stimulator, determinand un spor in greutate superior puilor netratati, imunostimulator si nu a afectat starea generala de sanatate a organismului, relevata prin examene hematologice si biochimice. Concentratiile de 100 de ori mai mari (500 ppm) au avut efect negativ asupra sporului in greutate, efect usor imunosupresor, a dus la pozitivarea unor teste funcționale hepatice vizând metabolismul proteic și enzimatic de la acest nivel, chiar si la doze mai mici. Modificarile biochimice observate pot indica un fenomen lezional cronic la nivel hepatocelular și hepatobiliar. Pentru elucidarea naturii acestui fenomen lezional declanșat de artemisinină la puii broiler, sunt necesare si se vor realiza investigații histopatologice și biochimice sanguine suplimentare. In urma gravimetriei organelor interne, au fost inregistrate modificari semnificative statistic, la nivelul ficatului si rinichiului, la doza de 500 ppm. Cele 2 organe sunt importante in metabolizarea si eliminarea artemisininei din organism. Aceste aspecte sunt sustinute si de analizele HPLC realizate pe probe de ficat si musculatura (pulpa), situatie in care nu au fost identificate în ficat și musculatură (pulpă) artemisinină și dihidroartemisinină, dar la puii tratați cu 500 ppm artemisinină au fost detectați metaboliți care sunt lipsiți de activitate biologică.

In ceea ce priveste toxicitatea acuta, subacuta si cronica a artemisininei la soricei si sobolani s-a observat ca artemisinina (200-1000 mg/kg greutate vie) a prezentat toxicitate acută slabă și toleranță locală și generală bună. Din punct de vedere al toxicității cronice, doza de 200 mg/kg administrate pe cale orala a fost tolerata de sobolani. Doza de 400 mg/kg a fost suportată de animale, încă din primele zile, iar doza de 600 mg/kg de artemisinina a avut toxicitate si toleranta moderate.

            Testele de citotoxicitate realizate prin testul MTT, pe fibroblaste embrionare de gaina (FEG) si pe monostrat celular Vero, au relevat rezultate diferite. In cazul FEG s-au inregistrat diferente date de solventii utilizati, pentru aceeasi concetratie de artemisinina, iar efect citotoxic a fost inregistrat la concentratia de 177.10 nM, in timp ce in testarile efectuate pe monostrat Vero, efectul citotoxic a fost inregistrat inclusiv la concentratia de 4.43 nM, indiferent de solventul organic in care a fost realizata solutia de artemisinina.

Pentru obtinerea unor culturi optime si cantitative de A. annua testările începute anul acesta au vizat stabilirea influenței densității de cultură (trei densități de cultură), a genotipului (două genotipuri), a nivelului de fertilizare (trei nivele de fertilizare) asupra producției de masă verde, substanță uscată și producției de extracte vegetale. Optimizarea metodelor de obținere a răsadului, posibilitățile de combatere a buruienilor, modul de uscare și epoca de recoltare sunt totodată elemente esențiale în determinarea prețului de cost pe unitatea de substanță activă, aceste elemente fiind deasemenea în atenția noastră.

Au fost testate așadar: - metode de obținere a răsadului prin: însămânțare în tăvi, transplant în seră și transplant în cultură hidroponică pe diferite tipuri de substrat (pământ, pământ+ turbă, turbă); - înființarea culturilor comparative prin utilizarea a două soiuri (hibridul german Anamed A3 si un soi autohton), trei nivele de fertilizare (40kg N sa/ha,60 kg N sa/ha 80kg N sa/ha), trei densitatati de cultură ( 15000 pl/ha, 24000 pl/ha, 47000 pl/ha); În vederea identificării soluțiilor pentru combaterea buruienilor s-au testat cinci variante de erbicidare la sol folosindu-se următoarele erbicide și doze: 1. Dual Gold 1.5 l/ha; 2. Acetogan 1.7 l/ha; 3. Gardoprim 4.5 l/ha; 4. Trophy 2 l/ha + Click 2 l/ha; 5. Stomp 4 l/ha; - Trei epoci de recoltare; - Diverse metode de uscare: uscare la umbră, în solar și uscare în uscător folosind curent de aer cald. Rezultatele obținute sunt în curs de prelucrare statistică, prezentând în acest material doar analiza corelațiilor și a varianței, rezultatele urmând a fi publicate și prezentate la simpozioane de profil.