Header image  

TOTUL DESPRE PARAZIŢI

 

 
  || HOME | CERCETARE | DIDACTIC | SCIENTIA PARASITOLOGICA | ECHIPA | CONTACT ||
    
CERCETAREA

 

Activitatea de cercetare ştiinţifică

A constituit o componentă majoră a activităţii cadrelor didactice încă de la înfiinţarea disciplinei care, pe parcursul anilor, s-a diversificat şi perfecţionat. Pentru desfăşurarea cercetării în condiţii corespunzătoare, laboratoarele au fost dotate cu aparatura necesară. Încă din primele decenii, disciplina poseda: spectrofotometre, ultracentrifugă, microscop cu imunofluorescenţă, ustensile, aparatură de profil necesară pentru culturi celulare, pentru realizarea testelor serologice în parazitoze (reacţia de fixare a complementului, reacţia de aglutinare lentă, RHI, testul de dublă difuziune gel-agar etc.). Preocupările şi eforturile cadrelor didactice au îmbogăţit peste ani mijloacele şi aparatura necesare investigaţiilor de vârf. Din 2002, cercetarea se desfăşoară şi în cadrul centrului de cercetare “Supravegherea, diagnosticul şi controlul zoonozelor”, în activitatea de doctorantură şi post-doctorală.
Din primele decenii de cercetare ştiinţifică, activitatea colectivului disciplinei a fost axată pe soluţionarea problemelor majore de parazitologie, dintre care relevăm:
•           Cercetările privind îmbunătăţirea metodelor paraclinice în diagnosticul parazitozelor: folosirea RFC în diagnosticul hidatidozei, fasciolozei şi altor helmintoze (Vartic şi colab., 1965). Se introduc metode coproscopice noi, îmbunătăţite în diagnosticul giardiozei şi criptosporidiozei; se stabileşte rolul poliparazitismului în apariţia reacţiilor fals-pozitive în tuberculinarea bovinelor şi se elaborează o schemă originală în deparazitarea animalelor pretuberculinizantă, cu efecte benefice (Şuteu şi colab., 1985).
•           Studii epizootologice multienale ale parazitozelor cu incidenţă zonală crescută, obţinând rezultate importante asupra evoluţiei trichomonozei la bovine, coccidiozelor, babesiozei, fasciolozei, dicroceliozei, paramfistomozei, cenurozei la ovine, dictiocaulozei rumegătoarelor, ascariozelor la suine şi cabaline, trichostrongilidozelor la rumegătoare.
•           Evidenţierea rolului inoculator al paraziţilor şi importanţa acestora în evoluţia unor boli infecţioase şi medicale. S-au stabilit: importanţa infestaţiei cu Oestrus ovis în apariţia encefalitei listerelice (premieră internaţională – Vartic şi colab.); Moniezia spp, în dizenteria cu anaerobi la miei; Eimeria spp în encefalomalacia puilor de găină; evoluţia asociată a cenurozei şi listeriozei, a babesielozei şi leptospirozei (Vartic şi colab., 1969; Şuteu şi colab., 1970).
•           Îmbunătăţirea metodelor terapeutice prin introducerea de noi molecule medicamentoase de import şi indigene, în controlul celor mai grave parazitoze din ţară şi mai ales în Podişul Transilvaniei. S-au experimentat şi introdus în producţie diverse molecule chimice, printre care amintim:
-           antiprotozoariene: carbadoxul (Mecadox) în trichomonoza intestinală la purcei şi în eimerioză la miei (premieră naţională – Şuteu şi colab.); coccidiostatice indigene – Dacigal, sulfaquinoxalina sare sodică şi MCM, la iezi, miei şi pui de găină.
-           antihelmintice: Dendriton (indigen) în dicrocelioză; Rafoxanid + Nilverm în fascioloză şi strongilatoze la rumegătoare (Vartic şi colab.); derivaţi organofosforici (Bubulin, Neguvon, Triclorfon – indigen) în ascarioze la suine şi cabaline, în estroză, dictiocauloză, în acarioze cutanate şi miaze (Vartic şi colab.).
Se experimentează cu eficacitate primii derivaţi (pro)benzimidazoli (tiabendazol şi lobendazol – indigen) în strongilatoze gastro-intestinale şi pulmonare la ovine şi caprine (Şuteu şi colab.).
•           S-a stabilit, în premieră mondială, acţiunea antimicotică a derivaţilor benzimidazoli şi s-a conceput şi realizat un produs original – Femicozin, cu eficacitate foarte ridicată în tricofiţie la viţei (Şuteu şi colab., 1985), produsul fiind brevetat (Şuteu şi Cozma). Rezultatele excepţionale au condus la înfiinţarea în cadrul disciplinei a unui Laborator de microproducţie (1986), în care s-au preparat şi se prepară şi în prezent: Femicozin (derivaţi BZD + Cu), cu utilizare în ferme de taurine din întreaga ţară; Nilmiazol, în terapia miazelor la ovine; TBF, antimicotic elaborat în colaborare cu Facultatea de Farmacie din Cluj-Napoca (prof. Georgeta Lupuţiu). Colectivul disciplinei a experimentat valoarea diverselor molecule ale unei serii de BZD şi avermectine în parazitoze subclinice sau asociate (acarioze cutanate, entomoze şi nematodoze la animale de rentă şi la carnivore domestice).
•           S-au experimentat metode chimiopreventive antiparazitare la rumegătoare, în perioadele de păşunat. S-a introdus în premieră naţională chimioprevenţia cu Berenil şi Acaprin, în focare enzootice de babesieloză la taurine (Şuteu, 1970). Eficacitatea foarte bună a permis extinderea metodei şi în alte zone din ţară. În controlul nematodozelor digestive şi pulmonare asociate cu eimerioza, s-au experimentat şi valorificat coccidiostatice (Dacigal sau Amprolium + derivaţi benzimidazolici) la iezi şi la miei (Şuteu şi colab.; Cozma şi colab.), care s-au finalizat sub formă de brichetaj şi utilizat la ovine. În colaborare cu disciplina de Semiologie (prof. dr. V. Salanţiu), colectivul disciplinei a conceput şi preparat brichete pe bază de clorură de sodiu + oligominerale (Se, Co) + derivaţi benzimidazoli, în zonele enzootice cu miodistrofie la miei.
•           Un obiectiv important şi permanent al activităţii de cercetare l-au constituit studiile complexe ale zoonozelor parazitare, finalizate prin îmbogăţirea şi aprofundarea cunoştinţelor epizootologice, diagnostice şi terapeutice în giardioză la animale şi om, stabilind experimental contagiozitatea şi patogenitatea interspecifică a speciilor: Giardia lamblia, G. muris, G. cati; s-au îmbunătăţit metodele de diagnostic şi s-au stabilit caracteristicile epizootologice în giardioză la carnivore, miei, iezi, viţei şi rozătoare (Şuteu şi colab.); s-au îmbunătăţit metodele de diagnostic în criptosporidioză la animale; studiul incidenţei toxoplasmozei/hamondiozei la pisică; a toxocarozei la carnivore, hidatidozei la rumegătoare şi suine.
•           Investigaţiile asupra unor parazitoze mai puţin sau deloc cunoscute în zonele de nord-vest au condus la re(descrierea) caracteristicilor evolutive ale elurostrongilozei la pisică (Vartic şi colab.), filariozei la porumbei, mixosomozei la păstrăvi, criptosporidiozei la viţei, listroforozei la nutrie, trichomonozei intestinale la purcei şi dermatozei la ovine – cu miceţi pseudodermatofiţi (ultimele trei, priorităţi naţionale – Şuteu şi colab.).
•           Din 1972 s-au pus bazele cercetărilor experimentale de ontogenie parazitară, care s-au finalizat cu descoperirea ciclurilor biologice şi a numeroase specii de sporozoare (Şuteu şi colab.). Rezultatele, în cvasitotalitate, reprezintă priorităţi naţionale (p.n.), iar câteva priorităţi mondiale (p.m.). Astfel, s-au identificat speciile de Sarcocystis cu gazde intermediare: taurine, ovine, caprine, cabaline, suine, căprior, ale căror gazde definitive sunt fie câinele, fie pisica. S-au precizat biociclurile evolutive facultative pentru G.I. ale unor specii de Cystoisospora, transmisibile de la rumegătoare şi rozătoare; s-a stabilit biociclul la genul Hammondia (p.n.).
Subliniem faptul că încă din primele două decenii de activitate colectivul disciplinei a iniţiat cercetări asupra faunei parazitare şi parazitozelor la peşti, iar rezultatele s-au finalizat cu diagnosticul mixosomozei la păstrăvi, girodactilozei, saprolegniozei, hexamitozei, diplostomozei, acantocefalozei ş.a. În acest domeniu s-a elaborat deja o teză de doctorat şi cercetările continuă şi în prezent.
Desfăşurarea activităţii de cercetare ştiinţifică pe multiple planuri, preponderent de interes aplicativ, a fost posibilă – în toată perioada analizată – datorită interesului prezentat de diferite instituţii şi întreprinderi de profil zootehnic din ţară, care au solicitat contracte de cercetare cu colectivul disciplinei. Rezultatele cercetărilor au permis soluţionarea unor probleme majore legate de cunoaşterea şi controlul parazitozelor majore. Dintre institutele de cercetări şi unităţile de producţie cu care disciplina a realizat contracte de cercetare, menţionăm: Institutul de Cercetări Chimico-Farmaceutice din Bucureşti, IAS Salonta, IAS Carei, IAS Zalău, IAS Mediaş, IAS Arad, IAS Bacău, DSV Braşov, Staţiunea de Cercetare şi Producţie COC Sibiu-Cristian, Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice ş.a. Pe lângă acestea, s-au realizat cercetări planice anuale cu Ministerul Educaţiei, Ministerul Cercetării şi Tehnologiei, cu ICVB Pasteur Bucureşti etc. Prin beneficiile financiare obţinute de colectivele disciplinei, prin contractele de cercetare, dar şi prin valorificarea produselor de microproducţie, disciplina a contribuit esenţial la sporirea fondului financiar al Universităţii.
O preocupare permanentă a constituit-o activitatea de cercetare fundamentală, prin care s-au adus contribuţii de interes teoretic asupra: aspectelor esenţiale ale biosistemelor gazdă-parazit; mecanismelor generale ale reactivităţii gazdelor vis-à-vis de agresiunea parazitară; factorilor parazitari implicaţi în perturbarea mecanismelor imunitare (imunogeneza, imunodeficienţe, paraimunitate, hipersensibilitate); importanţei factorilor ecologici în modificarea biologiei paraziţilor; modalităţilor imunoreactive specifice ale gazdelor sub influenţa parazitismului subclinic, a poliparazitismului sau a unor molecule medicamentoase antiparazitare. Unele din aceste cercetări au fost valorificate prin editarea volumelor de ecoparazitologie.
După anul 1996, activitatea de cercetare s-a dezvoltat şi diversificat mult, disciplina beneficiind de contribuţia a doi conducători ştiinţifici, Prof. dr. E. Şuteu şi Prof. dr. V. Cozma, ceea ce a dus la crearea unei şcoli de cercetare parazitologică, recunoscută pe plan naţional şi cu numeroase colaborări internaţionale. Disciplina a participat la sistemul competitiv naţional de proiecte de cercetare-dezvoltare, înscriindu-se în cercetarea ştiinţifică pe bază de contracte, cu temele:

  • Cercetări privind îmbunătăţirea metodelor de diagnostic şi a mijloacelor profilactico-terapeutice în parazitozele musculare şi sistemice la rumegătoare şi suine (1997-1998).
  • Influenţa procesului de aclimatizare asupra statusului imunologic şi parazitologic la caprele de Angora importate în nord-vestul României (1997-1998).
  • Incidenţa, căile şi mecanismele de transmitere a trichinelozei la animale din mediul silvatic şi sinantrop (1997-1998).
  • Epizootologia, diagnosticul şi combaterea hemosporidiozelor la rumegătoare (1997-1998).
  • Tehnologii moderne de diagnostic, profilaxie şi combatere a bolilor la animale, aplicabile în gospodăriile populaţiei din zonele montane (1997-1998).
  • Biotehnologii de obţinere a unor tipuri de antigene hipodermice, în vederea optimizării diagnosticului, profilaxiei şi combaterii hipodermozei la bovine din zona de NV a ţării (1997-1998).
  • Experimentarea de biotehnologii moderne în prepararea unor antigene parazitare utilizabile în diagnosticul şi în imunoprofilaxia parazitozelor majore la animale (1999-2001).
  • Cercetări privind epidemiologia, diagnosticul şi profilaxia toxoplasmozei la animale (1999-2001).
  • Elaborarea unor strategii de profilaxie şi combatere în eimerioze la animale (1999-2001).
  • Studiul râilor şi dermatomicozelor la animale din zona Transilvaniei. Implicaţiile acestora asupra sănătăţii omului şi mediului ambiant (2000-2002).
  • Studiul unor populaţii de diptere miazigene cutanate şi genitale la animale, localizate în ecosisteme din centrul şi nord-vestul României şi cunoaşterea incidenţei fenomenului de chimiorezistenţă la insecticide (2000-2002).
  • Dezvoltarea unui laborator destinat purificării de antigene parazitare utilizabile în imunoprofilaxia şi imunodiagnosticul parazitozelor majore la animale (2004).
  • Optimizarea tehnologiei de producţie şi implementarea conceptului european de siguranţă alimentară pe filiera laptelui în ferme de bovine din Nord-Vestul României (2004-2005).
  • Cercetări privind diagnosticul, epidemiologia şi controlul hidatidozei-echinococozei la animale, în nord-vestul şi centrul României (2004-2006).
  • Studiul helmintofaunei la carnivorele sălbatice în ecosisteme silvatice din Transilvania: aspecte epidemiologice, ecopoluare şi riscul contaminării umane (2006-2007).
  • Cercetări privind etiologia, epidemiologia, diagnosticul şi controlul hipodermozei la bovine din centrul şi nord-vestul României (2003-2005).
  • Cercetări privind apariţia fenomenului de chimiorezistenţă la acţiunea unor acaricide şi evidenţierea rolului de vector al căpuşelor din genul Dermanyssus (2004-2005).
  • Cercetări privind etiopatogeneza, imunodiagnosticul şi imunoprofilaxia în eimerioza puilor de găină (2004-2006).
  • Studiul parazitismului cu Dracunculus oesophageus la şerpi din genul Natrix în zona Histria (2005-2006).
  • Cercetări privind imunodiagnosticul şi imunoprofilaxia în hidatidoza//echinococcoza chistică la rumegătoare (2004-2005).
  • Cercetări privind biologia la Neospora caninum şi epidemiologia neosporozei la specia bovină şi canină din N-V şi centrul României (2004-2006).
  • Sporozooze abortigene la rumegătoare: epidemiologie, patogeneză, diagnostic, profilaxie şi combatere (2003-2005).
  • Cercetări privind etiopatogeneza, imunodiagnosticul, strategia terapeutică şi profilactica în dermatita de hipersensibilizare la înţepătura de purice la câine şi pisică (2006-2008).
  • Constituirea unei reţele naţionale privind studiul unor zoonoze parazitare şi implicaţiile lor în siguranţa alimentelor (2006-2007).
  • Evaluarea şi optimizarea interdisciplinară a metodelor de screening, diagnostic şi tratament în trichineloza şi echinococoza chistică umană şi animală în centrul şi nord-vestul României (2006-2008).
  • Constituirea unei reţele naţionale de cercetare a dermatofitozelor la om şi animale (2006-2008).
  • Paraimunoprofilaxia toxoplasmozei la rumegătoare mici (2006-2008).
  • Conectarea României la reţeaua europeană de cercetare, supraveghere şi control a bolilor transmisibile emergente, la animale sălbatice protejate (2006-2008).

Participarea la Programele COST 811 şi 833 ale U.E. a plasat cercetarea parazitologică clujeană şi, prin ea, cea naţională, în sfera colaborării europene în studiul hipodermozei, al altor miaze şi al râilor la animale. Prin sprijinul şi colaborarea cu Prof. dr. B. Losson (F.M.V. Liège, Belgia) s-au dezvoltat studii privind etiologia, epidemiologia şi chimioprofilaxia, prin utilizarea de microdoze de avermectine, în hipodermoză la bovine din nord-vestul şi centrul României (V. Cozma, E. Şuteu, B. Losson – EMOP VII, Parma, 1996). Colectivul disciplinei a introdus, pentru prima dată în România, metoda ELISA în diagnosticul hipodermozei bovine, utilizând chituri Pourquier (Franţa) (V. Cozma şi colab., 1999) şi INRA (Franţa) (Cristina Cernea, Chantal Boulard şi colab., 2001). Împreună cu Prof. dr. M.J.R. Hall (The Natural History Museum, Londra) şi Prof. dr. R. Farkas (F.M.V. Budapesta) s-au efectuat studii privind evoluţia miazei la ovine în ecosisteme din nord-vestul României (V. Cozma şi colab., 2000), care ulterior au fost dezvoltate de dr. N. Fiţ în teza sa de doctorat (N. Fiţ şi colab., 2001).
Numeroase lucrări s-au înscris pe tematica râilor, fiind abordate aspecte de actualitate privind imunopatologia, patogeneza şi terapia prin utilizarea de lactone macrociclice în râile sarcoptică la viţei şi psoroptică la ovine şi bubaline (V. Cozma şi colab., 2000; Cristina Cernea, 2005). Cu caracter prioritar în zona de nord-vest şi centrul ţării s-au înscris şi lucrările privind linguatuloza la ierbivore şi carnivore (O. Negrea, 1998).
Lucrările de protozoologie ale magistrului Prof. dr. E. Şuteu şi cele ale profesorului Cozma, din perioada 1985-1995, încununate cu teza de doctorat a acestuia din urmă, cu tema: “Eimerioza mieilor” şi cu monografia cu acelaşi subiect (1996), au constituit o deschidere privind abordarea coccidiozelor în problematica de cercetare a colectivului disciplinei: s-au descris modificări histopatologice în glandele endocrine şi imunocompetente la miei cu eimerioză acută şi cronică (V. Cozma şi colab., 2000); aspecte noi de etiopatogenie în sindromul disenteric la miei (V. Cozma şi colab., 2001) şi în eimerioza experimentală a mieilor (V. Cozma şi colab., 2000); s-au efectuat studii privind ciclul eimerian în celulele membranei corioalantoidiene şi intestinale, cercetări imunoprofilactice în coccidioza puilor de găină (Eugenia Tirifon şi colab., 2000; 2001). Numeroase lucrări au abordat imunoprofilaxia antieimeriană la păsări (V. Cozma şi colab., 2002), cu verificarea eficacităţii imunoprofilactice a unor vaccinuri: Livacox şi Livacox Q (Biopharm, Cehia) (V. Cozma, 2003), Nobillis Cox ATM (Intervet) (Adriana Titilincu şi colab., 2005), vaccinul CoxAbic (Abic, Israel) (Adriana Titilincu, 2006). Lucrările privind utilizarea vaccinului CoxAbic, bazat pe dezvoltarea imunităţii pasive, transmisibilă prin ou la puii descendenţi, s-au amplificat cu studii experimentale şi urmărirea unor efectori imuni, urmate de aplicarea vaccinului în unităţi pilot, de creşterea intensivă a păsărilor: Avicola Braşov; Ave Impex Satu Mare (Adriana Titilincu şi colab., 2004; 2005; 2006; V. Cozma, Adriana Titilincu şi colab., 2006). S-a efectuat prima supraveghere serologică în neosporoză la câine în România (O. Şuteu, B. Losson, Miruna Oltean, V. Cozma, 2005) şi lucrări experimentale privind neosporoza la şoareci (O. Şuteu, V. Cozma, 2004). Sub coordonarea Prof. dr. E. Şuteu, specialistul A. Akam a abordat aspecte multiple privind criptosporidioza la bovine şi ovine, încheiate prin teza de doctorat (2004).
Dr. V. Fritea (2006) a publicat lucrări şi a susţinut teza de doctorat privind etiopatogenia, epidemiologia şi diagnosticul sarcocistozei suine, sub îndrumarea profesorului Şuteu.
Au urmat mai multe lucrări privind terapia în eimerioza experimentală şi naturală la puii de găină şi prepeliţă, cu: Avico Mensulene (Avico, Grecia – 2000); Avico Suldrazin (Avico, Grecia – 2000); Toltrazuril şi Diclazuril (Janssen, 2001); Coccistop (A&S International, Bucureşti – 2002); Mondolar 10% (KRKA, Slovenia – 2003).
Cercetările în helmintologie, cu studierea unor aspecte de actualitate în helmintozele majore la animale – trichineloza, chistul hidatic şi fascioloza – s-au reflectat prin numărul important de lucrări ştiinţifice elaborate şi prin tezele de doctorat ale Dr. Gh. Cristea (1996), Dr. C. Gherman (1998) – coordonator Prof. dr. E. Şuteu – şi Dr. R. Blaga (2007) – coordonatori Prof. dr. P. Boireau şi Prof. dr. V. Cozma, toate cu problematică privind trichineloza, şi Dr. I. Coman – coordonator Prof. dr. E. Şuteu – cu tema echinococoza chistică. Conf. dr. C. Gherman şi colab. au continuat studiile în trichineloză, cu verificarea unor noi molecule (flubendazolul şi doramectina) în trichineloza experimentală (1999, 2002), cu semnalarea infestaţiilor cu Trichinella spp. la animale sălbatice, confirmând prezenţa speciilor T. spiralis şi T. britovi (2000), cu verificarea valorii diagnostice a unor truse ELISA “ELITRICH” (Pasteur) şi “Fast ELISA Polivalent Kit” (ARTE SRL) (2000). Pentru prima dată în România se efectuează diagnosticul fasciolozei subclinice la bovine, prin utilizarea chiturilor ELISA (Pourquier, Franţa) (V. Cozma şi colab., 2000).
Se iniţiază lucrări de reproducere experimentală a hidatidozei la ovine (L. Mitrea, V. Cozma şi colab., 2000; 2003) şi suine (V. Cozma şi colab., 2002), urmărindu-se evoluţia unor parametri hematologici, biochimici sanguini şi ai profilului imun şi posibilităţile de chimioprevenţie cu benzimidazoli. Prin teza de doctorat a dr. I. Coman (2002) şi lucrările pregătitoare în vederea susţinerii tezei ale drd. A. Mureşan şi colab. (2004; 2005; 2007) se aduc date noi privind epidemiologia, patogenitatea, diagnosticul şi controlul hidatidozei la animale, în Transilvania.
În această perioadă se fac primele studii sistematice în zona de nord-vest şi centrul României, privind chimiorezistenţa la unii pro- şi benzimidazoli, a unor strongili de la ecvine (M. Cernea, V. Cozma şi colab., 2005; M. Cernea, 2006).
Un număr important de lucrări se înscriu în preocupările colectivului disciplinei pentru micologie şi dermatologie veterinară. În 1997, Dr. L. Ognean susţine teza privind mamitele micotice la bovine în Transilvania. Dr. Viorica Mircean şi colab. (2000) publică lucrări cu caracter experimental în infecţiile cu Trichophyton spp. şi Microsporum spp., finalizate cu susţinerea tezei de doctorat privind dermatomicozele la carnivore (Viorica Mircean, 2003). C. Magdaş şi colab. (2003) demarează cercetări privind epidemiologia, patogeneza, diagnosticul şi terapia în atacul cu Dermanyssus la păsări.
Prioritar în România, atât în cercetarea bio-ecologică cât şi în clinica noilor animale de companie, dr. A. Mihalca publică lucrări privind patologia la reptile, unele dintre ele în reviste de impact, iar în 2007 susţine teza de doctorat, cu acest subiect.
La solicitarea Autorităţii Sanitar Veterinare şi a unor firme indigene şi din străinătate, colectivul disciplinei a efectuat numeroase studii clinice pentru medicamente antiparazitare noi, în vederea înregistrării lor în România şi pentru a fi utilizate în practica medical-veterinară: Romavermectina B1 (1997) şi Rometronidazol (1998), produse de Romvac Company Bucureşti; Ecvipast, Ecvipast N (1997) şi Pastazol 10% (1998), produse de I. Pasteur, Bucureşti; Pyratel CD (2000), Prazicest şi Neotoxan (2003), produse de A&S International Bucureşti; Flubenol (Janssen), Ivomec F (Merial), Dectomax (Pfizer), Nuvan 1000EC (Novartis), Ivotan, Scalibor, Taktic (Intervet) ş.a.

Valorificarea rezultatelor cercetării ştiinţifice

Rezultatele obţinute în decursul anilor au fost valorificate pe multiple căi, astfel ca beneficiarii, specialişti interesaţi de aspectele parazitologice, să aibă multiple surse de informaţie.
a) Valorificarea rezultatelor cercetărilor contractuale s-a făcut prin elaborarea referatelor tehnice anuale şi acceptarea acestora de către unităţile beneficiare.
b) Publicarea rezultatelor în reviste de specialitate din ţară – sub formă de articole originale, sinteze, prezentarea de cazuri – în: “Probleme de zootehnie şi medicină veterinară”, “Revista de zootehnie şi medicină veterinară”, “Revista Română de Medicină Veterinară”, “Revista Română de Parazitologie”, Revista “Scientia Parasitologica” etc.
c) Anual, au fost publicate lucrări ştiinţifice, în cadrul simpozioanelor organizate de cele patru facultăţi de medicină veterinară: Cluj-Napoca, Bucureşti, Iaşi şi Timişoara; la simpozioanele organizate de Societatea Română de Parazitologie, în cadrul filialelor judeţene; la simpozioanele organizate de IMF (apoi UMF) din Cluj-Napoca şi Târgu-Mureş.
d) Rezultatele interesante, cu prioritate naţională sau internaţională, au fost publicate în reviste prestigioase din străinătate: din Germania, Franţa, Belgia.
e) Lucrări publicate la manifestări ştiinţifice internaţionale şi mondiale (congrese, conferinţe de medicină veterinară sau de parazitologie): Finlanda (Helsinki), Iugoslavia (Opatija), Grecia (Tesalonic), fosta URSS (Moscova), Turcia (Ismir), Marea Britanie (Cambridge şi Guildford), Belgia (Brussels şi Gent), Italia (Roma), Cehia (Ceske Budejovice), Croaţia (Plitvicka Jezera), Ungaria (Debrecen), Franţa (Bordeaux).
f) Pentru a contribui la progresul parazitologiei româneşti, colectivul disciplinei a organizat la Cluj-Napoca patru simpozioane, având ca temă: “Progrese în diagnosticul şi combaterea zoonozelor parazitare” (primele două simpozioane în 1987 şi 1989, cu participare naţională, al treilea – internaţional, în 1992).
g) În scopul optimizării cadrului de desfăşurare a activităţii ştiinţifice şi promovării cercetării româneşti în domeniul parazitologiei, colectivul disciplinei a creat ca organ instituţionalizat – în premieră naţională – Fundaţia “Scientia Parasitologica Pro Vita”, cu multiple obiective ştiinţifice şi profesionale. Cu fonduri proprii şi prin sponsorizare, Fundaţia editează Revista “Scientia Parasitologica”, premieră în Transilvania şi recunoscută de CNCSIS, cu apariţie semestrială, începând din 2000. Redacţia revistei a publicat şi publică lucrări experimentale originale, elaborate de savanţi, specialişti din ţară şi străinătate.
În decursul a 44 de ani de la fiinţare, disciplina de Parazitologie şi Boli parazitare s-a afirmat pe plan naţional şi în străinătate, pe lângă activitatea didactică şi prin sprijinul şi afirmarea cercetărilor medicale şi veterinare. Din primii ani de activitate, s-a înjghebat treptat tradiţia cadrelor didactice de a participa în cadrul Asociaţiei Medicilor Veterinari (fosta Societate de Medicină Veterinară) la şedinţele periodice ale filialelor, susţinând conferinţe pe problematici actuale, în care, alături de noutăţile ştiinţifice, s-au prezentat şi rezultatele propriilor cercetări. Cele mai mari beneficiare, peste timp, au fost filialele AMV Bihor, Maramureş, Mureş, Alba, Sibiu, Bistriţa, Sălaj, Covasna, Hunedoara, Satu Mare, Harghita, Braşov ş.a., predominant din Transilvania.

Alte domenii de activitate şi conlucrări

Colectivul disciplinei şi-a adus contribuţia, peste timp, şi în alte sectoare ale activităţii profesionale, printre care semnalăm câteva:
• În primele decenii, colectivul a îndrumat şi sprijinit metodologic şi didactic buna desfăşurare a activităţii liceelor de profil veterinar din zonă: Liceul Veterinar din Şimleul-Silvaniei, Turda şi Salonta;
• În colaborare cu câteva discipline clinice şi preclinice, disciplina – prin dr. E. Şuteu – a realizat un proiect de construcţie a unei facultăţi de medicină veterinară în Alger – El Harach, în colaborare cu Rom Consult din Bucureşti şi Institutul de Proiectare din Cluj. Proiectul complex, după modelul edificiului facultăţii noastre, a fost realizat până la detalii mobiliare, în perioada anilor 1978-1979. Construcţia a fost realizată de o echipă americană, respectând conceptul şi detaliile proiective ale echipei româneşti. Astăzi, facultatea funcţionează şi reprezintă o operă a şcolii clujene de medicină veterinară.
• Îndrumarea tehnică şi lucrativă a unităţilor de profil zootehnic – CAP-uri şi IAS-uri – din judeţul Cluj şi zone limitrofe, iar după 1989, ferme private, asociaţii ale fermierilor, oficii şi centre de consultanţă agricolă, prin 2 proiecte Phare (2003-2005) şi un proiect cu Banca Mondială (2004-2005): acţiunile au constat în oferte de modele de planuri tehnice anuale; cursuri periodice de popularizare a cunoştinţelor zootehnice, personalului din sectorul creşterii animalelor etc.
• Sprijinirea activităţii profesionale a unor foruri de profil precum "Casa Agronomului", prin susţinerea de conferinţe cu noutăţi în domeniul medicinei veterinare. S-a conferenţiat la "Casa Agronomului" şi la O.J.C.A. din Cluj-Napoca, Bucureşti, Bistriţa, Oradea, Baia Mare, Alba ş.a.
• În ultimul deceniu (după 1990), s-au iniţiat şi întreprins cooperări şi colaborări interuniversitare şi internaţionale, cu iniţieri proprii sau acceptate de colectivul disciplinei.
• S-au realizat colaborări în cercetare, după cum urmează: Programul COST 811 – The Improvement of Control Methods for Warble Fly in Farm Livestock (Prof. dr. B. Losson, Liège); Prof. dr. C. Boulard, INRA, Franţa); Colaborare bilaterală România-Anglia, cu The Natural History Museum, Londra (Prof. dr. M.J.R. Hall, pe tema “Wound Myiasis of Livestock in Romania”; Programul COST 833: “Mange and Myiasis in Livestock”, Prof. dr. V. Cozma fiind membru în Management Committee (Brussels – Prof. dr. D. O’Brien); Program de cercetare subvenţionat de Regiunea Valonă (Belgia), cu tema “Studiul dermatofitozelor tricofitice la cabaline” (Dr. B. Mignon, 2000); Program de colaborare cu INRA (Franţa) – “Rôle de la kystogénèse et de la dédifférenciation de la cellule hôte dans la virulence de Trichinella. Comparaison avec une autre nematode parasite intra-cellulaire des végétaux: Meloidogyne” (coordonator Prof. P. Boireau, 2002); Programele Brâncuşi şi COCOP, de colaborare cu INRA (Franţa), cu tema: “Prévalence de la T. pseudospiralis şi T. britovi en Roumanie. Dévelopements d’un ELISA spécifique d’espèce” (Prof. P. Boireau, 2002).

În ultimul deceniu s-au dezvoltat colaborări pe linie de învăţământ, în programul Socrates, cu mobilităţi ale cadrelor didactice în facultăţi din Uniunea Europeană, pentru predare de cursuri şi perfecţionarea metodologiilor didactice, cum sunt: ENV Lyon, Toulouse (Franţa) – Prof. dr. V. Cozma; FMV Liège (Belgia), FMV Caceres, Cordoba (Spania) – Prof. dr. V. Cozma; FMV Bari (Italia) – Prof. dr. V. Cozma – şi FMV Teramo (Italia) – Conf. dr. C. Gherman, SL. dr. A. Mihalca.

 

 

 

back